Mă bucur că ai pășit cu gândul prin mine,
A trecut ceva timp de când m-ai durut.
Îmi spui și mie de ce ți-ai lipit pioneze-n tălpi?
Ai de gând să calci prin viața mea din nou?
De data asta mi-am pus armura de fier,
De data asta visez că eu sunt cea invincibilă.
De data asta sunt lucidă și mi-e teamă...
E prima dată când te privesc cu ochii deschiși
Și nu prin ieșirile disperate ale inimii din piept.
Pari atât de înalt! Acum știu că mă poți strivi.
Înainte, te iubeam, nu te credeam în stare.
Acum știu că ai face-o fără să eziți dacă nu...
Dacă nu ai mai avea nevoie de viața mea.
Arăți altfel. Ești palid. Nu te simți bine?
Îmi pare rău că nu te mai pot salva de tine.
De ce? Pentru că de data asta nu mai vreau.
De data asta recunosc că m-ai putea învinge,
De-aia am decis că nu va mai avea loc lupta.
De data asta am crescut mai mult în interior.
Te las să te îneci în tine. Nu înot în oceanul tău.
Nu, nu îți mai pot suge eu toată otrava din trup,
Nu îți mai poți arunca toate complexele în mine,
Nu te mai las să arzi în mine ura care te mistuie
Și nu te mai aștept când nu ai de gând să vii.
Þi-am spus că azi am armura de fier pe mine.
Ar fi mai bine să-ți dai jos pionezele alea ridicole.
De data asta nu mă mai impresionează nimic.