Atmosfera-i încărcată, umedă și rece,
Prin marama cenușie ploaia începe-a trece,
Acoperind pământul uscat și însetat,
Ca divine lacrimi,ce în nori s-au infiltrat.

Oamenii aduși de spate, parcă speriați,
Se furișează unde pot, să nu fie udați,
Sărind atenți cu pas felin, caraghios, anost,
Cu ochii căutând din mers, micuțul adăpost.

Vremea este înspre noapte, strada strălucește,
Atmosfera-i tumultoasă, gingaș clipocește,
Ploaia se oprește brusc, s-au limpezit norii,
Iar mașini prea furioase stropesc trecătorii.

Pietonii grăbiți revin, ritmic în mișcare,
Devenind atenți la apa de pe trotuare,
Necuprinsul înstelat,se transformă-n noapte,
Zgomotele se reduc, rămânînd dulci șoapte.