catapultată clipă, o nălucă
în care simt mizeria cum cheamă
plictisul meu și scârba mea infamă
nu-s flori la geam și nici pe o ulucă
fereastra mare nu mai are ramă
pe un pervaz o pâine se usucă
aștepți pe cineva să îți aducă
pastila care rostul ți-l destramă
un robinet se tânguie întruna
și noptiera scârțâie prelung
își cere patul obosit arvuna
de arcuri moi care în trup împung
n-a mai rămas din tot decât imuna
jelanie că-n zori nu mai ajung


19 noiembrie 2006