V-aș spune vouă, prieteni


V-aș spune vouă, prieteni, să faceți, ce nu fac –
Ce-atât de greu îmi vine să fac, și-așa ușor
În piețe, la tribune, în rime de amor
Nu încetez să predic, o lume să împac –

Așa ușor pot scoate pe coală multe vorbe –
Să sfătuiesc urmarea aceluiași Hristos –
Dar sufletu-mi adastă, pe calea Lui, și orb e,
Aș vrea să urc la Domnul, cu vorbe de prisos –

Dar fapta îmi rămâne, mereu, la urma urmei –
Ca un smochin prea veșted, n-am fructe, numai sun
Când bate-n uliți vântul, și-mping șiragul turmei
Spre stearpa înălțime, a omului nebun –

De-aceea vă spun vouă, nu ascultați, deșerte,
Cuvintele pe care, în frâu nu le pot ține,
Rugați-vă în taină, și faceți câte-un bine
În orice zi, rugați-l pe Domnul să ne ierte,

Căci toți îi suntem, prieteni, păcate și rușine…