O lumină
în formă de gutuie
se așează pe masă.
Prin fiecare ciob de fereastră
pîndește un copil:
căușul palmei i se încălzește,
o simte acolo, întreagă,
pîlpîind.

Gutuia se rotește, se rotește.

(Împreună cu ea soarele,
pămîntul, acele ceasului,
fătul se dă de trei ori peste cap
în pîntecele mamei sale).

Se rotește continuu,
hipnotizînd privitorii.

Aceștia stau neclintiți.
Ochii lor au trecut, demult,
dincolo de geamuri.