david iată cuvintele pe care ți le-au spus:
ei nu se pot purta singuri. ei există
într-un dumnezeu fără mâini
pentru că mângâierea e o stare de agregare a nopții.
ei există într-un dumnezeu fără tălpi
pentru că în sângele lor
curge glucidul iubirii. în ei există
un dumnezeu anemic
pentru că venele lor târăsc atât alb
cât poate duce zăpada. un dumnezeu
acrilic de la câte dâre lasă în pământ morții
când țin în burțile lor atâtea scame de cer

*

david iată cuvintele pe care nu ți le-au spus:
moartea nu există. existăm numai noi
într-un dumnezeu gelos ca într-o păpușă de câlți
uitată ascuns în casa bunicilor
unde: a învârti cercul umbletul roata dințată e pentru că
fiecare bunic duce cu sine un dumnezeu alb după cum
fiecare copil duce cu sine un dumnezeu roșu

*

david și casele au dumnezeul lor și
în dumnezeul lor se deschide mereu o ușă.
și iarba crește într-un dumnezeu
ca o sabie: un dumnezeu supt din pământ e un dumnezeu verde
cum pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate
anulatele zboruri