Sălbatică și târzie,
Cu urletele atârnate de călcâie,
Plânsă și crudă, cu buzele arse
De ceruri și fețe de undeva înăuntru, departe,
A venit să-mi zgârie poarta,
Sărmana nebună, pentru-adăpost
"Parcă te știu, fata mea..."
Și-am luat-o în casă, și-am pus-o pe șemineu.

Are tăceri sedimentate sub unghii,
Îngână cuvinte hieroglifice și râde
Cu spiritul călare pe curcubee
Și părul înrădăcinat între cărămizi.

De atunci i-au crescut privirile în ederă
Și-mi căptușește căminul
Cu ecouri și gângur de Ra

Uneori mă privesc în oglindă
Și mă visez o cetate.
Nu aștept să ne revendice nimeni,
Această Maia e doar pentru mine.