Moldoveanul vrea, să trăiască bine,
Chear de-i sărac, dă haina pentru tine,
El nu visează la o casă mare,
Mai mult la suflet, dăruie onoare.

Își dorește-n taină, trai cinstit și demn,
Chear de ajunge-n sapa cea de lemn,
Unde viețuiește vrea să lase semn,
Când eternitatea o să-i dea îndemn.

Este renumit prin sufletul lui blând,
Te va mulțumi ca pe un om flămând,
De-i pătrunzi în casă ești binevenit,
Făcîndu-ți momentul vesel, fericit.

Chear de ești sărac,el te va respecta,
Pe loc de onoare, te va așeza,
Antrenat vei fi în tainele lumești,
Vinul bun dezleagă,tolba cu povești.

Ospățul are cîntec în dotare,
La oful care inima îl are,
Iar dacă cinstirea, cade apăsat,
Un loc de odihnă-i clar asigurat.

Ospitalitatea n-are gînd șiret,
Însă orice om, ascunde un secret,
Nu-l supăra pe moldovean vreodată,
Căci n-ai să-i mai treci pragul,niciodată.