toate domnișoarele de onoare
fugiseră mâncând pământul
trebuie să recunoști - nu e foarte demn

usucă-ți rochia îți spun e târziu

drumul se ridica în zare
galben
obosit
din fereastră în fereastră
se întind
cuvinte
cuburi de zahăr calambururi
să-mi spună unde ce sunt

lucrurile stăteau din ce în ce mai prost
fetița
își ținea ochii pe drum
numai pe drum
regele se scărpina absent
în ureche

ea nu e
niciodată gata la timp
nu e
niciodată vinovată


aș da tot ce știu pentru jumătate din ce ignor