Dacă mă vrei, cum pământeanul marea
o caută, să-l preschimbe în năier,
Mă cheamă și la toată tulburarea,
Eu voi veghea ca aspru temnicer.

Dacă mă vrei, cum însetatul cată
izvorul printre dune risipite,
Pârâu mă fac, să ostoiesc pe dată
dorințele de arșiți toropite.

Dacă mă vrei, cum orbul vrea lumina
deși n-o are, dintr-un moft lumesc,
Îți vei schimba viața în grădină,
de vei rosti prea-simplul ”te iubesc”.