veșnicia e altceva, mult mai trist
ceva în care nu se mai pierde nimic
totul se reciclează
sticle și borcane, hârtie
cărțile poeților dispăruți
volumele de proză sf tot
la medelenii copilăriilor
în casa bunicilor
chiar și miorița baltagul
dune toate volumele
cireșarii toate volumele nu există excepții
shakespeare jules verne proust freud la răscruce de vânturi
cele cu coperte cartonate au întâietate
biblia, în ordine vechiul și noul testament coranul și celelalte
texte apocrife scrise pe parcursul iluziilor
(motiv pentru care dacii transmiteau ce aveau inteligent de zis pe cale orală și wireless)
va fi un fum în veșnicia asta soră cu moartea
un fel de auschwitz un cet românesc
se vor îmbulzi pe la margini vor rupe
tivurile cusute cu ață albă firele de argint
vom proemina în afara veșniciei, care cu un călcâi, care cu genunchiul
artrozic, altul cu nasul, cu poemele pontice,
se va găsi cineva care să străpungă himenul acestei veșnicii mult mai triste
mult mai vagi decât o moarte două acolo
va ajunge în afară, sau poate că înăuntru, mult mai înăuntru,
va fi buricul pământului își va băga
picioarele în afara veșniciei
un neil armstrong contemporan cu un dumnezeu de neon
cu hristosul căutat de adn dublu catenar circular
heterosexual sau nu ce importanță are oricum
nici după ce îi vor fi găsit frații mormântul
între noi nu se va schimba nimic
și nici...