Greierele și furnica
(după un banc popular)

Într-o dup-amiază clară
De înmiresmată vară,
O pârdalnică furnică
Sprintenă și mititică,
Făcea treabă prin ogradă,
Cu mult zel și hărnicie,
Așa după cum se știe...
Când, la poarta-i cu arcadă,
Doamne!.. ce-i fu dat să vadă?!
Spectacol ca la paradă:
Dintr-o super limuzină
De nuanță opalină,
Dintr-un Mercedes Mybach,
În costum de... padișah,
Greierul, fără chitară,
Pusese picioru-n scară
Și se strecura afară:
– Plecăciune... surioară!
Văd că ești tot hărnicuță
Și-așa-n blugi ești chiar drăguță!
Ba chiar very sexy, dragă;
– Mie nu-mi ardi di șagă!
Spune-mi: șie vrai? Hai și roiu!
Nu mai fă pi papițoiu!
Ce te-nfoi ca un curcan,
În costumul ist persan?!
– Ha... ha... ha...! ești amuzantă...
Very clever și șarmantă!...
Haide, hai... că nu mă supăr,
Lasă de târnul de ienupăr...
Nu-l mai agita spre mine!
Fii amabilă mai bine
Hai și fă o cafeluță
Uite-aici: cea mai finuță!
Uite: turte de smochine..
Zahăr candel... ciocolată
În cutie extraplată;
Uite: caviar, măsline
Și lichiorul de afine...
Și șampanie Bella Rosa
Și o pizza Capriciosa,
Din localul La Mimosa.
– Fugi, de-aci, bre, stârchitură!
Di-undi-așa o beutură
Și haleală pi masură?!
Doar n-ai dat o loghitură
La o bancă?! Tiii...! Piei drace!
– N-am spart bănci, bre, fii pe pace.
Stai cuminte, fă surată...
Nu mai fii așa moțată;
Am plătit, tot, zău, cu keșu
Nu mai umblu azi cu preșu;
Mi-am făcut, bre, un renume
Mă cunoaște-o-ntreagă lume!
M-am căpătuit, vezi bine -
Nu mai sunt un oarecine;
Am doar „care„ năzdrăvane
Și am conturi dolofane,
Colo-n bănci elvețiene!
Și Ilene Cosânzene
Pot să am, bre, un harem...
Pentru-al poftelor cherem!
Vreau, acum, deci, către tine -
Făcătoarea mea de bine-
Să-mi arăt recunoștința...
Fiindcă, de, îmi dă putința!
S-a mirat foarte furnica,
Care nu știa nimica
Despre-amicul ei glumeț,
Ajuns mare cântăreț!
Un tenor bogat și-n vogă
Sub a lui Domingo togă!
– Știi... amice, sincer spun -
Zise-agale furnicuța
Pufăind regesc tutun
Și sorbindu-și cafeluța -
Eu mă bucur pentru tine
Că îți merge-așa de bine;
Mai apoi mai încântat
Fiindcă văd că n-ai uitat
Că ai fost un biet... dizer -
Cântăreț de cartier -
Și-mi veneai prin buruiene,
În jegoasele-ți izmene,
Să îți dau din cele poame
Spre a nu muri de foame.
Eee... he...he... amice dragă,
Lucru rar recunoștința!
Tu, observ c-o iei în șagă
Fiindcă-ți dă, de, putirința!
Și acum, măi greieraș...
Dragul mamii fluturaș,
Când o să mai mergi prin Franța,
Pentru furnicuța Tanța
O să faci un serviciu?
– Cu plăcere!... Dă-i cu biciu!
– Uite ce e... dear man...
Caută-l pe La Fontaine -
Fabulistul ăla, dragă,
Ce-l cunoaște o lume-ntreagă!
Care-a scris și despre noi...
Și... dă-i una la cimpoi!
Spune-i că, deși-l stimez,
Eu de-acum mă urinez
Pe-a lui fabulă vestită,
Ce-i la școală buchisită;
Iară dumnealui, pe mine -
Fără trac, fără rușine,
Spune-i tu ca un Bonjur -
Să mă pupe drept în... chiur!