E frig atât de mare
ÃŽn suflet muribund...
Pe lâng-a ta strigare,
Ca un ecou eu plâng.

Mergând pe a ta cale,
Genunchii mi rănesc,
Acum urmeaz-o vale,
Iar eu mă prăbușesc.

Când în tunelul vieții,
Orbit iar rătăcesc,
Ah, pântecuțul mamei!
Eu iar încep să cresc.