Să plângi de neputința
de-a mai făcea un pas!
Fără s-aduci sentința,
celor ce au rămas.
În stânga de mă duc,
strivesc un gard de flori!
În sus dacă privesc,
E cerul plin de nori!
La dreapta de m-aș duce,
durere am s-aduc!
În jos privesc,acuma,
Pe unde s-o apuc?