în fiecare dimineață îmbătrânesc mi-e tot mai greu să mă hotărăsc cine sunt
aș putea fi un fiord în care se prăbușesc lucruri mărunte
aș putea fi o placă tectonică tremur pământul tremură odată cu mine

nu pot să văd nimic prin geamul de la balcon
sticla a prins o crustă de carne
pot să-mi imaginez doar animale cu puii în gură
oameni cu puii în gură

peste noapte a bătut vântul
eu visam că dorm sub o piatră
m-am trezit orb și în siguranță

astăzi vreau să fiu cal
să fiu un cal negru cu ochii acoperiți
să am zăbală frumos colorată să mi se pună în coamă tot felul de flori
astăzi vreau să fiu cal
niciodată nu voi greși drumul spre casă

astăzi vreau să fiu silvia să am părul scurt
bărbații să fluiere după mine eu să le răspund printre dinți
astăzi vreau să știe cineva
că exist

numele meu e briceagul pe care mi l-a dat tata
numele meu e briceagul cu care desfac orice femeie
numele meu e umbra de care mă sprijin
numele meu e busola și ceasul

stau întins pe covor și mi-e bine
ea stă întinsă în mine și totul e bine

mă gândesc la o peșteră
vreau să fiu peșteră cu desene ciudate pe cord
fragmente de vânătoare sau conversație

mâinile moi și mâinile puternice
mâinile reci și mâinile rotunde

gura mea nu e gura mea
viața mea nu e viața mea dimineața e frig
am înghețat cu gândul că nimic nu-mi aparține
vor veni zile mai calde în care mă vor striga silvia
vor veni zile mai calde în care voi sta întins pe covor
astăzi nu vreau decât să mă cabrez ca un cal ce-și aruncă stăpâna din șa
astăzi nu vreau decât să am părul scurt și să trăiesc printre dinți
astăzi vreau doar să știe cineva că exist