să simt în trupu-ți de vioară
lumina marelui oraș
și strada fericirii-n pași
ca o-nviere necesară

să simt în trupu-ți adiind
străfulgerarea unui gând
și sufletul să-mi reînvie
pe strada liniștii, pustie,

s-adulmec fumul jertfei blânde,
al sufletului tău oraș,
și să presimt tot ceru-n pași
și desfătare în cuvinte

să dorm pe rana unui vis,
să mă îndrept către abis
și, într-un vers de os domnesc
înfășurându-te, să cresc