Când paloșul din ceas în două taie
Al nopții întuneric plin de frică
La ora cea din urmă satanică
Prin cea de-a douăsprezecea bătaie

Când trupu-mi ostenit în vis ridică
Naturii osanale pentru ploaie
Că pâinea crește și țărâna-nmoaie
Când treazului i-e inima mai mică

Atunci nestingherite se desfată
În noaptea de lumină destrămată
Făpturi antimaterice bizare

Venite pe pământ din depărtare
Ferindu-se de lumea muritoare
Că prea nu le văzusem niciodată.