Blestemul ingerului

Palidul inger statea nemiscat in coltul lui
Oamenii il priveau fara sa-I sesizeze tristetea.
Incruntarea sprancenelor
Ramasese impietrita in vesnicie
Povara trecutului il cutremura...
Viitorul incert ii subjuga judecata.
Daca ar fi avut suflare ar fii plans.
Daca ar mai fi avut inima ca altadata,
Ar fi incercat sa zambeasca macar pentru o clipa.
Lucrurile simple l-ar fi facut fericit
Dar nu stia nimeni nevoile lui.
Plansetul copiilor il faceau sa sangereze nevazut.
Rautatea si ura il faceau sa-si doreasca nefiinta.
Condamnat la visare pentru vesnicie,
se gandea la glasul unei chitare reci...
Copilaria-I presarata cu soare disparuse
Tineretea scurta i-o furasera altii,
...iar acum...
Conform legilor nescrise dar sigure
Ratiunea ar fii trebuit sa aiba sens.
Si totusi, si ea a fugit speriata.
Ingerul se simte incorsetat
Se tot intreaba la nesfarsit:
Oare acesta sa fie sfarsitul?
Sau este doar o cumpana?
Speranta-i sopteste la urechea dreapta
poate... Miracolul nu te va ocoli, poate va avea mila, si
Destinul tau nu se va fii incheiat.
Tresare puternic...
Isi doreste ca macar pentru o secunda
Sa aiba puterea sa fie Stapanul propriului destin!