aștept lângă oglindă
câteva momente am privit fix un alt chip într-o lumină albastră
un alt trup care stă noaptea îngenuncheat
în care eu nu mai sunt
ca o pictură rupestră

e doar tăcere cu gust de cenușă
(doamne, te mai rogi vreunui dumnezeu pentru venirea ta?)
ochii sticloși mă cuprind
venele noptii
totul respiră prin venele mele uscate
marea apusă

dincolo de lac
chiar mai departe fântânile seacă
se deschide genune
râuri se îndreaptă spre moarte cu repeziciune
uneori chiar și dumnezeu rătăcește…
în adâncuri e ținut prizonier
imi șoptește cuvinte-nfundate
iar apa se tulbură în cercuri

azi e amintire
din lacul cu nuferi albaștri
(există viață dincolo de naștere?)