Nu vom ajunge la Rheims…
ține-mă-n brațe am obosit
încă vreau să te port de-a curmezișul nopții
ca printr-o catedrală gotică
cu vitralii palide
de lume confuză
vreau să îmi scot privirea din tine și să ți-o arăt
ca unui bolnav vindecarea

dar spre dimineață
castanii vor fi albi
iar noi vom muri risipiți printre haine
ca niște păsări mute și mari
înainte de cântec
pe trotuare murdare.