Să fie dor ce simt acum în toate
Sau doar ecou al nopții pe sfârșite ?
M-apasă greu și gândul nu mai poate
Uita cosița-n perne risipită.

Te-ai răsfirat fiindu-mi așternut
Al trudei line, plină de tandrețe,
Mă cheamă iar eternul început,
Să-ți fiu pocladă stării de binețe.

Mereu ne poartă prin ecouri dorul
Și țese vraja care se aprinde
Noi doi ca-n unul, preschimbând fiorul
ÃŽntr-un pojar ce dragostea cuprinde.