Inima-mi plânge parcă ar fi un copil
Dorul m-ajunge chiar dacă merge tip-til
Iubirea a fost mare, iar noi am fost prea mici
De ce tu ești departe și-eu rătăcesc pe-aici?

Mi-aș lua puternic zborul spre cerul înstelat
Aș reînvia amorul ce de la mine a plecat
M-aș rătăci prin miliardele de stele, ce-acum
Mă conduc și îmi luminează misteriosul drum.

Aș rupe-o parte din lună, să-mi fac lumea mea
Te-aș lua apoi de mână ca să trăiești în ea
Þi-aș dărui fiecare stea în parte
Și-am face mereu din zi o unică noapte.

Un singur cuvânt de-aș putea să rostesc
L-aș trimite prin vânt, ți-aș spune că te iubesc
Aș plânge cu lacrimi de fulgi mari de zăpadă
Și toți vor veni la tine pe rând să te vadă

E grea despărțirea de tine, iubita mea dragă
Ai plecat de la mine, fără să-mi spui și în grabă
Parcă trăiesc cea mai dureroasă poveste
În care nu știu, în rorul principal cine este.

În fiecare zi aprind-o lumânare și-ți pun flori
Iar mii de fluturi coboară și-ți îmbracă mormântul în culori
Din poza de pe cruce parcă magic îmi zâmbești
Dacă ai putea mi-ai spune din nou că mă iubești.

Grea e viața și ne-nțeleasă uneori
Nu ne dăm seama că suntem simpli călători
Ce ușor se pierd și devin reci amintiri
Ce repede se veștejesc ca și cei mai frumoși trandafiri.

Simt ceva rece, dar nu e vântul ce adie, dar poate
Nici timpul nu trece, poate e un vis, nu o realitate.