mă doboară vina de a fi numai om,
ca o soartă flămândă într-un han părăsit,
acolo mă adun din resturile zilei galbene,
cum se adună bandiții altor cuvinte cu flintele
sprijinite de tâmpla mea,

tu îmi vorbești de windows vista, de Borat,
de băieții din jackass,
contemporaneitatea sângerează din tine
pe unghiile mele,

mă înfior la răscruce de lumină,
nu pot să nu te iubesc din bodega mea
medievală,

și noaptea îmi dau seama că...
politețea mea sporovăia cu politețea ta,
fără să ne bage în seamă.