am rămas vii și totuși autentici
atunci când din abject spre lume chiuim
suntem nuntașii cifrei-rugăciune
strigați drept dar miresei descompuse

nu toți au loc la mese unii stau
încolonați la poarta săturării
din plictiseală scriu sculptează cântă
mutând petrecerea nevinovat în stradă

zadarnic socrii dau din cer cu pietre
de nervi vomită li se face rău
crește din ei un măr sub care
nevăzătorii cască guri de sac

cei mulți se prosternează: o!
desăvârșit acela ce-a ratat o nuntă

dar scrie vierme!
și sculptează!
cântă!

fii mărturie flăcării de miere