agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-20 | |
Sunt tînăr, Doamnă…
Parodie la Mircea Dinescu Sunt tînăr; Doamnă, tînăr, degeaba-mi reproșezi că am protecții vaste, chiar un care de unchi. Și nu mă crezi, cu mîna pe inimă cînd jur că mi-au pus în permanență cuțitul în rărunchi. Iertat să fie, Doamnă, tupeul meu satanic, dar după atîta luptă te rog, cu implorare, vorbește-mi de Rimbaud și ia-mă cu chirie sub sînii tăi prelungi ca două vulpi polare. Să simt acolo, Doamnă, cum ne ducem de rîpă și cum miroase-a lapte ori brînză din import. Eu, doar așa, în grabă, să protestez decent cu gîtu-ntins afară, exact ca un resort. Locală Parodie la Mircea Dinescu contrar așteptărilor mai trece un vagon cu vite spre abator printre ele un popă beat specialist în a-l confunda pe dumnezeu cu un contemporan oarecare fumează pipă și nu-i pasă de friguri pariez că nici n-a auzit de slobozia ori de alte suburbii ale sale chiar acum sub podul calicilor un stăpîn își piaptănă sluga și o trimite să cumpere de un bănuț gaz să-și frece mădularul amorțit toată lumea întreabă de mircea dinescu să vină el să se ocupe de literatură pentru el limba romînă e un copil răsfățat care zgîrîie pereții iar f.f. nu reprezintă sforțările unui bîlbîit ci pur și simplu cel mai ingenios mod de a studia Destin Parodie la Ana Blandiana E ora H, tîrzie și vicleană - cum scrie de o vreme presa - trecînd pe Bulevardul Revoluției din Decembrie un ins îmi pipăie fesa. Protestez și sar într-o parte, speriată ca un cal de injecție. Domnilor, într-o țară civilizată ca asta femeile (politice) ar trebui să aibă protecție. Nu mai poți ieși noaptea în stradă, să plimbi, de pildă, un cîine. De trei luni aștept la „Matrimoniale”, invariabil mi se răspunde „mîine”. Gata! M-am săturat, nu mai visez vilă în condiții rurale. Pentru securitatea mea personală mă mărit cu primul care-mi iese în cale. Iepurofilie Parodie la Petre Stoica O să mă apropii de tine tiptil-tiptil, cum intră boala în iepuri. Nesuferito, ce ți-au făcut aceste pașnice rozătoare de-mi ceri, cu atîta insistență, o blăniță de-a lor pentru uz personal? Comunicativ cum sunt, am vorbit despre asta cu toți cunoscuții. Toți au fost de părere că ar fi un sacrilegiu nepermis nici măcar unui crescător cu experiență, ca mine. Mulțumește-te și tu cu ceva artificial: un trenci, o geacă de blugi, o canadiană… Să nu influențăm echilibrul ecologic, fauna, recensămîntul animalelor. Degeaba plîngi și îmi arăți genunchiul - ah! ca un bot de iepure mic- Nu pot renunța cu una cu două la o pasiune atît de veche. Craiova scăpată printre dește Parodie la Marin Sorescu La vremea chindiei, cînd se uită soarele la lume cu coada ochiului, ca un amorez atent să nu fie înjunghiat pe la spate, pică la noi, tocmai de la Craiova, văru-miu ăla de-i un pic nebun, de se laudă la lume c-a prins un șobolan în garsonieră și pînă la urmă l-a convins să dea chiria pe din două. Zice: - Bă, Mărine, nene, (că era mai mare mult decît mine, făcuse și armata la necombatanți…), cum ești tu învățat cu munca, ți-ar prinde bine o meserie la mînă. - Taci, mă, nea Beșică, îl luai eu tare. Uite, îmi speriași curcile, pînă acuș mă spetii să le sui, una cîte una, în corcoduș. Fleoșc! Fleoșc! Două peste gură, că ăsta nu știa de glumă. Beșică îl poreclea lumea. Cînd intra în sat își umfla pieptul și uita să mai dea aerul afară din el de mîndru ce era. - Bă, mucosule, zice, tu așa vorbești cu nen-tu care venii din fundul Craiovii să te facă om? - Calcă, mă, a lu Beșică, ce rămăseși așa țapăn în poartă că nu te trage nima în poză, îl îndemnă mama din tindă. - De aia-mi pasă mie acu, țață? Am treburi cu Mărin al vostru, îl iau la Craiova. - Ba lasă-l tu aci că stă bine. Doar n-o să-mi moară curcile priponite fără el, se răsti ea. Eu mă dădui mai la o parte și începui să plîng ca descreieratul. Auzisem că la oraș ar fi frumos. Mai ales cînd se înnegurează aprind ăia atîtea lumini că nu le prididești de numărat pînă la ziuă. - Zău, țață, e păcat de el…Văru-miu ținea cu mine. Că cîr, că mîr. Trecu un ceas. - Bă, a lu Beșică, pleacă dracu odată din bătătura mea că ies la tine și te cocoșez! Cînd îl auzii și pe tata, vrusei să rup gîtul curcii ăleia mari pe care o căutam de ou în fiecare zi. - Lasă, Mărine, nu plînge ca prostu că trec și la anu pe-aici. - Să treci, mă, nea Beșică, să treci… |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate