departe de clădiri morganice,
printre stânci albe și zgârâiate,
vârfuri de șoapte se mai pot vedea
sub coline verzi de rugăciune...

prin iarba suflată de sunet,
sunt boabe de vis și flori de zâmbet.
printre cărări de spini și pietre noi,
mai crește câte-o ferigă de soare...

buruieni frumoase, umbre de brazi,
ne-ar ascunde mai bine poteca...
vino să ne strecuram în junglă!

dar să zburăm pe aripi de clipe!

să găsim lanurile de ferigi!