într-un „angrou”, între două cântare rotative, un car de televiziune; mulțimea, enervată, nu poate să treacă de ele, vociferează, se creează un meleu (așa, ca un guvern... ad-hoc), unde nu e loc decât de pumni și cuvinte: supraomul este sau puternic sau minte.

REPORTERUL:

Domnilor, nu priviți direct în cameră,
nu priviți în absent,
îi fac eu semn aceluia care are prim-planul,
să fie atent:
să strige,
să convingă,
să învingă –
evident, cel mai bun, mai nu știu cum, dar mai ales
acela care are o frecvență mai mare
la datul din mâini concomitent Stat-ului în picioare...
Nu fiți complexați, nici artificiali –
fiți naturali!
Totul o să fie bine:
9, 8, 7…
tăiere,
montare,
colaj –
6, 5, 4...
hai, curaj!
și un ton convingător!
3, 2, 1...
Motor!

COMERCIANTUL 1:

Marfă de Europa!
Marfă de occident!
Cetățene, fii o clipă atent!
Apropie-te! Pune mâna! Probează!
Probatul nu costă, e tot ce contează!
Până când țărișoara noastră să se sufoce
sub turcisme, arăbisme, chinezării?
Până când?
Peste tot haine de plastic, șlapi și farfurii,
lenjerie... ehe! de mătase!
Nu se spală, nu se calcă, nu se coase!
Și, evident, pantofi de înmormântare,
îți vin bine dac-ai trăit pe picior mare!
Marfă de occident, cetățene!
E garantată prin pact, are act!

COMERCIANTUL 2:

Moșule! Românașule! Frate!
Să plătești de 10 ori mai mult?
Nu se poate!
Vino, frate, mânca-ți-aș gura matale,
să cunoști cele mai ieftine branduri orientale:
Riboc, Adaddas, Quic-Coca,
Hai, să moară zece vecini ai mei geografici,
dacă nu ți le dau moca!
Hai, ia un kil și îți dau trei!
Zi, mânca-ți-aș, câte vrei?!
Hai, nu te fandosi, nu fi chitros,
De ce să îți ia ăla carnea de pe os,
uite colea: tot ce vrei!
Numai să iei:
prezervative, sutiene,
chiloți și izmene!
Uite colea, nu ți se pare:
cei mai ieftini mergători,
cele mai benga țoale!
Originale!
(rostește-n barbă) Ai plecat?
Dă-te-n sloboz de român spurcat!

COMERCIANTUL 3

Þi, poftim, do’nu!
Þi, doa’na, țe poftețte?
Avem gulaț cu miros de râme
ți zucării cu față de pețte
Þi zic doa’ne ferețte,
dacă eu te păcălețte!
E flumos aițiiia, la lomania,
dar e scumpă chilia…
Hai, do’nu, cumpălă țevaaa...
Hai, doa’naaa, poftiiim...
Þi, zău, că n-am venit ca ță fim...

REPORTERUL:

(lângă un potențial cumpărător) Iată-ne, așadar,
în binecunoscutul bazar,
unde economia de piață
cunoaște varii forme de viață:
de la șpaga pe tarabă,
la TVA-ul pe dumicat și pe gură,
de la impozite deductibile,
până la facturarea vânzărilor de factură.
Avem lângă noi și îl vom intervieva
pe un adevărat beneficiar al acestui cântar.
Ce părere aveți, ați crezut vreodată că...
o Să Trăim Bine!?

CETÃÞEANUL:

Dacă mă întrebați pe mine...

REPORTERUL:

(către cameră) Tăiați! Stop! Tăiați!
Mi-a comunicat centrala că vin încoa
președintele, prim-ministrul
și vreo câțiva deputați!

CETÃÞEANUL:

Dar nu am terminat ce aveam de spus...

REPORTERUL:

Lasă, băi, nene, că o să te asculte ăl’ de sus!

CETÃÞEANUL:

Președintele?

REPORTERUL:

Mai sus...

CETÃÞEANUL:

Dumnezeu?

REPORTERUL:

(râzând) Nu, băi, nene, că ăla e ateu!