|
RADIO Agonia
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ (Momentul acela cand…)
■ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
■ Băiatul meu
■ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
■ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
■ Copacul din hazardul acestei inimi
■ ptiu
■ Cum e muÈ™tarul pe mic
■ Măria Sa Nesomnul
■ Crepuscul
■ să nu mori niciodată când sunt prezidenÈ›iale
■ Capcană
■ mamă moartă
■ Unul dintre avataruri
■ tragedie greacă
■ în pod ard niÈ™te fotografii cu tine
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Soarele meu murise. poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Cosmin Alexandru [NOSMIC ]
2007-04-23
| |
Nu mai e soare pe cerul meu.
Ultimul apus pe care l-am privit
A fost in ziua cand ne-am spus adio.
Ne-am tinut de mana si am privit cerul.
Soarele ,
Ranit de despartirea noastra,
Plangea.
Isi revarsa razele insangerate
Si ne inconjura cu lumina
Ce urma sa moara.
Apoi a inceput sa dispara,
Usor,
Dorind sa mai vada inca
Imaginea noastra,
Tinandu-ne de mana.
Cu ultimele raze s-a agatat de noi,
Dar...fara putere... a disparut.
Doar urme sangerii se mai vedeau pe cer.
Soarele meu, murise.
|
|
|
|