gheața nu poate explica moartea

pașii mei se topesc în liniștea nopții
pretutindeni urlete surde
cineva aruncă pietricele în oglindă
undeva departe sunt păsări

ascult chemările
aud voci
proiecțiile vibrează strălucind albastru în ochi, în creier, ce legătură,
avem nevoie din ce în ce mai des de umbrele, alergăm după scaunul din întuneric,
ne construim personalitatea
fier în loc de sentiment
și sânge în loc de energizante
pentru o ultimă migrație a popoarelor
concurenți, ocupați-vă locurile
pistolul nu greșește niciodată
întotdeauna se găsește un trup

dacă luptăm la umbră
vom fi condamnați la întuneric
infinitatea de rase se prăbușește asupra noastră
imperiul se clatină scrâșnind desăvârșit,
povestea bătrânului soldat
începe cu un simplu sărut refuzat

feriți-vă de rănile superficiale

vreau să mă îmbrac în pene
așa aripile mele vor topi soarele și îl vor prăbuși în ocean
o înghețată universală
sistemul are termen de garanție nelimitat...
interzis însă copiilor sub 100 de ani,
ei nu au învățat încă
să râdă