să scriu un urlet
care să treacă prin hârtie
prin masă
prin linoleum
și poate prin podeaua de beton armat
a Serviciului de Prosectură
de fapt, ca să nu fiu pompoasă,
a morgii
în care în loc să mă ocup
de morții altora
mi-i urlu pe ai mei

fiecare tăcere ascunde-o altă tăcere
și sub ea chipul unei bunici
care se-ndreaptă tiptil
cu grație și hotărâre
spre moarte

fiecare pas ascunde-un alt pas
și sub el eu trecând
ezitant printre morții altora
și ai mei