agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-25 | |
scriu
masa gâfâie în imponderabilitate dacă nu aș ști că sunt singur aș avea chef să bârfesc despre tot ce se întâmplă tot ce nu se întâmplă dar mai ales despre mizerabilul care niciodată nu vine să șadă în celălalt capăt al mesei zadarnic îmi strâng mâinile în jurul umerilor mă fecundează ca un . [punct] litera O mă întreb dacă următorul enunț ar putea fi adevărat: prostia este direct proporțională cu pătratul literelor înmulțit cu neputința de a pune punct ¤ din inerție scriu la fel cădeau ieri florile în grădina icoanei un băiețel știrb luat de la grădiniță de bunica lui încerca să le nimerească în cădere cu scobarul nu m-am priceput să îi explic raportul vitezelor și nici el nu intuia cât de util ar fi să aștepte ¤ nici nu știu când încep să scriu duc uneori creionul la gură de parcă ar fi lingură de lemn polonic de lună cupă de excavator mă îngrop în propria rostire și doar ochii pâlpâie întredeschiși ca două lumânări hărțuite de vânt ¤ - vezi ce faci și tu azi pe aici... da, voi spăla și aragazul, când îți va veni elevul la meditație în casă va fi lună plină ca și cum abia ai fi născut ¤ singur nu pot să scriu când dormi am impresia că îți vorbesc în vis mă mișc și nici măcar nu mă vezi literele pe foaie se întind somnoroase înclinate spre tine și îți încălzesc trupul zgribulit ca niște cățeluși sufletul mamei să închid fereastra? îmi răspunzi uguit: - nu îmi place cum mă îmbrățișează salcâmii ¤ probabil că în mai oamenii visează diferit ¤ îmi trece prin cap să îmi dau telefon de pe internet nu mi-am auzit niciodată vocea aș putea să îmi dictez singur tot ceea ce gândesc abia așa mai pot spera că viața nu este insuficientă renunț evident mă sperie gândul că aș putea să îmi par străin să cred despre unghiile nu-știu-când-crescute că sunt copertele unei cărți pe care nu o voi scrie niciodată ¤ „trăim în românia și asta ne ocupă tot timpul” pe fraza aceasta am închis televizorul și mă întreb: peste ani va ști cineva că l-am citat pe badea mircea sau cunoscătorii lui mircea badea habar nu vor avea cine sunt eu? ¤ (m-)aș fi putut: bate bulevardele încăiera cu hamalii în port face contrabandă cu zahăr din trestie și câte și mai câte – cine? mă obligă să îl aștept pe mizerabil la masă de_scris
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate