Dă-mi mâna și hai să fugim din orașele noastre
Care se apleacă peste noi cu niște ramuri stranii,
Pe care nu le înțelegem, ca niște așchii să ne desprindem
De trup, să fugim întristați, alergăm, alergăm
Și ne cresc aripi, pe față un fel de zăbrele
Moartea trece prin mine strivită, nu îmi mai folosește la nimic,
Acoperă-mă cu aripa ta, eu m-am pierdut în tine
Ssssssss, începe să crească iarba!