Asteptare

Te-am asteptat si azi, ca-n prima zi
Cu-o floare de gradina din povesti
Dar în zadar am tot sperat sa vii
Cînd tu acum, cu altul te iubesti .

Cu trupul ei plãpînd si biruit de jale
Nedãruita floare se stinge-n glastrã
O lacrimã fierbinte-mi cade pe petale
Privind înlãcrimat amurgul la fereastrã.

Încet se ofileste sãrmana floare
Si moare încet cu patima ei mutã
Cum suferã o inimã de fatã mare
La prima dragoste ce-a fost nepriceputã

As vrea

Mi-atît de dor, de chipul tãu divin
Si-as vrea sa fiu acum, o lacrima fierbinte
Ce-ti pãrãseste tristã ochiul cristalin
Pe tenul tãu pufos, alunecînd cuminte .

Mi-e sufletul pustiu,cã esti asa departe
Sunt singur si în noapte, prin gînduri rãtãcesc
Plîngînd de dor, privesc spre moarte
Si-as vrea sa-ti mai arat, cît te iubesc.

Sã mor as vrea acum, privind la tine
Si-n cea din urma clipa, tu sã-mi zîmbesti
Iar pe retina-mi, imaginea-ti va sta la mine
Privindu-te la nesfîrsit, printesã de povesti.

Ginduri ascunse


Vreau sa ma gindesc la tine
Si sa pling in felul meu
Vreau privirea ta spre mine
Sa-mi dau viata unu-i zeu

E-ntuneric si e rece
Florile se vestejesc
Peste mine moartea trece
Si as vrea s-o mai opresc .

Ce rost am in asta lume
Cind nici umbra n-am avut
Am uitat de am vre-un nume
Sau parintii de m-au vrut .

Trece timpul si ma pierd
Gindul meu tot te doreste
Trupul tau vrea sa il iert
C-a uitat cum se iubeste

Ma ascund printre morminte
Si mi-as da viata in zori
Sa te am , dar nu in minte ,
Ci in patul meu de flori

O ! , tu fiinta minunata ,
Cit de mult as vrea sa zbor
Sa te fac pe veci uitata ,
Intr-o casa dintr-un nor

Sa te fac printesa lumii
Si eu printul ce l-ai vrut
Sa ma chemi in fata lunii
Sa-mi dai viata de-nceput

Dar incet se scurge timpul
Stele noi pe cer apar
Amintiri , se duc cu gindul
S-o iubesc e in zadar

Simt cum inima-mi ingheata
Lacrimi reci incet coboara
Am avut noroc in viata,
Sa-ti vad ochii intr-o seara


Singuratate

O casã îndoliatã, mi-e sufletul acum,
Unde-ai plecat iubito, spune-mi pe care drum?
Nici nu îmi vine a crede, că abia-i o sãptãmînã
De cînd dormeai cu mine, în plapuma de lîna .

As vrea sã fie-un vis si mîine dimineaþã
Cu capul tãu pe pieptu-mi, sã te trezesti la viaþã
Si sã-mi surîzi spunîndu-mi cã m-ai visat plîngînd
Cã mã luptam cu zeii si n-am vrut sã te vînd

Dar ca sã dorm nu pot si lungã este noaptea
Pe cerul plin de stele, nici luna nu ma vrea
Cãci deseori in pat, soptind ti-am spus povesti
Dar n-am stiut din suflet, să-arãt ce dragã-mi esti.

Mã simt acum atît de singur, în noaptea nesfîrsitã
Si parcã-as fi, un faraon închis într-un cavou de sticlã
Mi-e inima de piatrã si-am sufletul pustiu
Murind de dor in noapte, de tine n-am sã stiu.