A fost o zi prea verde
sa nu ingere mlastini
sa piara cin' nu crede
in ingerii de bastini
sa arda in tacerea
molatec' cin' nu vede
anostul dintre frasini, din frunze
sau caderea
de pe tavan sau Vede,
lentile, poate buze.

Zilele sunt intotdeauna prea lungi
Aceasta este maxima momentului;
minutele, prin definitie ciungi
agata centrului
mantia nedefinita a destramarii.
Evident, o eroare de semantica
din crestarea zilei verzi, asemenea marii
ce variaza mereu de la ecuator spre poli.

Pentru mlastini metaforele nu
sunt simple niciodata
- ele insele imagini banale de cer
si viata implicata
absurd in adancime
- aceasta este figura si-acesta este numele melcului
lasand dare calde pe secundare,
pe profunzime.

Albastru
Albastru de metil si noapte.

A fost o zi prea verde
sa nu ingere mlastini, tavane, scrieri, soapte.

A fost o zi prea verde
dar zilele si podelele verzi
devin invariabil albastre.