Ne-au rămas cuvintele,
Fiorii îmbrățișărilor s-au risipit
Pe dealurile pe care am fugit
Noi doi și dragostea.

Ne-au rămas cuvintele,
Sărutări uscate pe buze.
Și vântul mi-a mușcat uitarea
Lăsându-ne doar cuvintele
Pe hârtie, pe degete și pe ecran.
Cât doare fiorul sensului
Cu care te-am putut iubi!

Ne-au rămas cuvintele
Pe care nu ni le mai dăm
Nici din priviri, nici din degete.
Răceala mă încălzește
Cu trist de tine în mine.

Ne-am rămas doar noi,
În trecut, în promisiunile dealurilor
Ce-ar fi trebuit să le urcăm
Cu vântul, cu degetele...