Mi-ai iesit in drum
ca un clovn nebun
agitind catre soare-rasare
ramuri-inele
amagitoare.
Si mi-am uitat, fara de minte,
statutul clasat de femeie
cuminte
ce zimbeste egal
fiecaruia.
M-am daruit tie
ca nimanuia,
ascunzindu-mi in brate umbroase
tainuite dorinte
si lacrimi
si-o mare de cuvinte-ngropate
cu voie
in taceri nesfirsite.
Mi-am ostoit setea de lumina
privind cum pasesti de trufas
prin tina
si-am fost nebuna sa cred
ca albastrul
se vesniceste
si-i la tot pasul.
Si-acum,
cind imi pare ca asfinteste,
ma-ntorc din drum
stringind intre degete
firava ramura
ce-mi fosneste uscata
si ma intreb:
fost'am eu beata??

3.09.2002