Sub bolta-mi vizitată de strigoiași locvace
Zice-s-ar niște strune ferice de rebec
Iarba smerită-n care adesea vocea zace
Ivi fără de veste un zâmbet de-un parsec

Șarpe! Fost-am desigur un grațios năzarnic
În mâini sau în picioare, glumind, ce am întors?
Ca bățul deșteptării, mai strâmb, astfel mai darnic
Insinuat în puncte ce unite de dor-s

Gârbov de păsuri simple ce despicai în buză
Blazat de-atâtea găuri savante în elan
Stiliților ce hăul pe pământ nu-l refuză
Le-ai fost cămin-nainte de-a dispărea un an

Nu-ți fie teamă, nu sunt satirul ce se-amuză
Deși ascult cum cântă Norii lui Magellan.