alaturi de tine mi-a trecut viata,cu o viteza mai mare decat viteza luminii,nepasandu-mi de tot ceea ce pierd, doar spre a-ti fi alaturi.
acum imi lipsesti mai mult decat iti poti imagina si nu te pot gasi nicaieri, poate ca te-ai transformat in salcam, sau intr-o floare de mac, dar daca nu-mi spui unde esti,
nu te voi gasi-probabil-niciodata.
fara tine simt singuratatea urcand in mine,ocupandu-mi intreg universul...
si cand ma gandesc ce bine ar fi si ce bine ar fi daca ai veni alaturi de mine,daca nu asa cum te-am cunoscut,macar ca o floare,sau ca un sarut,sau poate ca un nor pe cerul meu albastru,atat de albastru si atat de mult ca toti pictorii lumii isi inmoaie pensoanele in cerul meu,dar de platit nu ma plateste nimeni.

si cand te gandesti ca toate aceste ganduri care ma doboara le-am starnit cu un cantec al lui Adrian Daminescu,care ma aseza din nou, alaturi de tine...

"alaturi de tine stau
si nu mai vreau
sa mai pleci niciodata,

alaturi de tine stau
si nu mai vreau
sa mai pleci niciodata..."

si mai trece inca o noapte in care insomniile isi fac de cap si radioul ma intristeaza mai mult cu fiecare cantec vechi care ma invaluie intr-o ceata a mintii mele, cum doar universul meu poate avea...

tu insa, sa nu uiti niciodata ca aici, la marginea lumii te astepta sufletul tau pereche,sa te aiba din nou alaturi.

hai vino,...
doar stii cat te astept!




ElenaS