Hai să ne dăm de-a dura pe pajiștile timpului,
Eu rătăcit, tu răsucindu-ți părul
Printre firele aspre de iarba fiarelor,
Descuind din priviri misterele după-amiezii.

Hai, vino să ne jucăm de-a v-ați ascuns sentimentele,
Tu răsfățată, eu nemuritor cu ziua,
Trudind la piatra lui Sisif, ce șarlatan,
Eu muncesc și el dă interviuri poeților.

Hai să ne alergăm, să ne împingem, să ne contopim,
Eu sorbindu-ți cu sete aripile de zână,
Tu întrebându-te prin ce venă să mi te scurgi mai întâi,
De parcă n-ai ști că toate ajung la inimă.



Leiden, 18 octombrie 2002