dezaprobai simptomele unei amnezii postulate
de mersul firesc al lucrurilor în viață,
mă cuibăream în melasa spectrală a prezentului,
uitam să merg să cânt să răbufnesc în râs,
mă regăseam ezitând în fața ascensorului
indiferent la sensul acelor de ceasornic

îmi citeai scrisori din studenție înainte de culcare,
eu netezeam reticent cearșaful,
te mai întrebam de dragul conversației ce anotimp e afară,
frământam cocoloașe de pâine pe fața de masă
îmi prelingeai răbdătoare lingurița de-a lungul bărbiei,
culegeai fragmente de iaurt cu fructe -
pe vremuri uram iaurtul cu fructe acum nu contează

nepoții învățau placizi alfabetul
la școala cu desene în cretă colorată pe ciment
eu pierdeam câte o literă, chiar două pe săptămână
din numele tău îmi mai rămăsese doar un r și un d
mi-era rușine să te întreb după 60 de ani cum te cheamă
așa că îmi vedeam în continuare de ale mele -
catalogam analfabetic umbrele colecției de nimicuri