agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2161 .



elogiu doamnei 1
poezie [ ]
pe vremea cand parul

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [bianka ]

2002-12-03  |     | 



pe vremea cand parul mi se zbatea in muguri nedeprinsi cu dospirea
ma plimbai in carucioare cu flori
crescute intotdeauna pe crengute
cochete in vioiciunea siluetelor lor.
exista pe atunci ziua rozelor ziua narcisei si a caisilor
ziua florilor de maces si a macrisului.
cutia cu diamante vii se deschidea, mereu indestulatoare, mereu senina
pana cand, fara sa stii,
luna si-a mutat locul ei de rasarit,
iar soarele si unghiile au hotarat sa se imprastie peste tot.
carucioarele au capatat forme de dric,
impodobit fireste cu toate firele de viata din petala caisilor.
cazanul cu apa a incropit tiparul supraiubirii de sine,
inaltand hule de zbatere in ocean
doi oameni total straini se ocoleau stingher la doi micromilimetri distanta
iar cerul era acelasi mereu peste tot si peste toate
mai ales seara
cand luna rasarea in alta parte, cu un ochi cas
si frunzele celor doi erau strivite de pietre.
tu ma priveai, cu un zambet cald si superior,
cum foloseam tacerea pietrelor aruncate deja
sa taie, neintrebator, plamadeala de joc.

venea apoi ziua castanului si a dovleacului copt
veneau, cristaline, balantele gandurilor tainuite
caci tu imi erai dusmana,
nu mi-ai patruns gaselnitele firii deci
mireasa de flori si de sucuri autumnale
nu-mi mai darui nimicuri, nici ploi cu petale
eu nu stiu decat sa le coc prematur in cuptoare neterminate
pentru ca tu, mereu tu pretioasa
te plangi de nevenirea fireasca a timpului meu
imi simti fragezimea intarziata pe ceafa cu mugurii de acum tari, de acum straini de atingerea ta.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!