Am sa te Stefan Augustin
In ochiul meu cel bizantin,
Si n-am sa trec daca ma lasi
Sa-ti fiu o vreme unicul Doinas.

Sunt mai batran cu inc-o noapte,
Mai risipit cu-n fel de vant,
Cuvantul raposat inca raneste
Mistretul ce goneste in pamant.

Caci te-ai retras in pas de soapta,
Si lumea ta de print dezmostenit,
Ramane atarnata langa poarta
Ce se deschide sus,catre zenit..