Lasă-mă să-ți scriu
nins, deasupra zăpezii,
cuvintele să fie sărut
în urma abstractă
a pasului tău,

Lasă-mă să-ți scriu
verde haotic,
în forma simplă a sentimentelor,
despre tine
sau despre cum mai poți fi,

Lasă-mă să-ți scriu
că nu mă interesează ce faci tu,
nu acum,
ci doar că îmi lipsești cuvinte
dintr-un spațiu perfect alb,
în care nu știu să te iau de mână
lângă infinit plus,

Lasă-mă să-ți scriu
rotund, pe marginea lunii
și puțin înclinat spre stele,
fără semne de întrebare
și fără punct
amăgirilor noastre.