agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-07-30 | |
în ultima vreme n-am mai lăsat rima
să muște din curul meu mare să modeleze ritmul sonete atletice rondeluri sprintene cu piciorușe rotunde de artemide blonde ca un sicriu sunt ele pentru șerpii ce bântuie hulpavi prin mine dracii ăștia-ncolăciți fac cu ochiul și strâng strâng într-o zi o să borăsc chipul și asemănarea lui unde să găsesc o mână întinsă care să mă ia de ceafă ca pe un pisoiaș căzut în apă să dea șerpoaicele la o parte să le sufle ca pe niște putregaiuri să mă scutur precum calul cel răpciugos pișăcioasă treabă și remușcarea asta stai și te frămânți că oriunde-ai fi te gândești numai la muieri și la scârbavnicul mădular care nu e scârbavnic ci tovarășul tău semenul tău, frate, că drăcui cu spor în biserică ochiul care se uită după gagici l-ai scoate și ai lăsa doar urechea ascultândă corurile îngerești mâna care vrea să pipăie, limba care vrea să lingă le-ai da de la tine dacă n-aș fi și eu cel care plămădește eu care vreau să cuprind veșnicia în pumn nu să fiu peltea de care trage un filator ascuns și revelat te uiți la mine cu ochi tâmpi măcar scoate limba dacă n-ai altceva de făcut scuipă-mă să cuprind ceva și din zbaterea ta să văd că nu sunt singur aici în Valea Plângerii unde e frigul și scrâșnirea dinților unde se macină oasele noastre sub greutatea universului vino alături nu e ușor să ții pe cocoașă cereștile semne stele intră în carne ca niște piroane dar ai vrea să te târâi la adăpostul nostru în veșnicie? vino mai cad dintre noi, mai îngrașă glia cu nemurire cu strângere și cu semn și e nevoie de sânge proaspăt de oase neșubrede în genunchi mai întâi apoi întinde spinarea cu evlavie cu smerită laudă de sine tremură tremură ca frunza că durerea e mare, că fericirea e mare
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate