Din nou am obosit sa ma trezesc
Intre aceleasi ziduri reci, murdare.
M-am saturat sa tot citesc
Cuvintele lor albe, goale.

Dupa apusul pudic, dureros,
Adorm privind acelasi trist tablou.
Degeaba cred ca maine va fi mai frumos;
Si ieri aceeasi zi se repeta din nou.

Poate afara este-o alta viata,
Dar eu prefer sa o traiesc pe-a mea.
Acolo toti au cate-o alta fata.
Eu vad doar una: pe a ta.

E miezul noptii, eu stau treaza,
Caci mi se pare ca-aud vocea ta.
Si iar cuvintele mi le dicteaza!
Lasama-n pace! Este poezia mea!