Așa lipit de trup mi-e sufletul
Că simt în piept bătaia lui din aripile
Nedeprinse încă a zbura.
Necuvântându-și mistuitele dorințe,
Nu i le simt în grai și
Nici în sângele ce-mi mișcă lutul,
Ci în albastrul ce boltește pe deasupra mea
Atât de greu că-mi încovoaie gândul.
Și doar când apăsarea-i simt albastră peste pleoape
Las o frântură din suflet trupului să-i scape
Peste obraz, cu șiroire albă și sărată
Și care doare-n piept...