Sunt o farama de pamant
Purtata de vanturi spre cer sau spre moarte,
Am vise albastre umplute de cant
Si ochii lipiti de atat de departe.

Nu ma pricep chiar la orice,
Dar pot sa trec necunoscut prin viata,
Acuma mi-e soare, acum nu-mi mai e,
Cobor din seara spre dimineata,

Cu roua-n plete, cu pas usor,
Printre copacii frati de nedormire,
De-atatea frunze moarte ma-nfior,
Ah, cruda si diforma amintire,

De unde-ti iei puterea sa revii
Si sa aduci cu tine chemarea asta sumbra?
Dar nu, nu mi-esti sortita pe vecii,
Tu esti doar o sarmana, trista umbra!

Eu sunt facut pentru a sta,
Urias cuprins de marele framant,
Clipind in armonie cu fiecare stea
Desi sunt doar farama de pamant.