dincolo de oameni
am intalnit singuratatea gasteropodelor;
captat de refluxul ideilor
m-am departat de mine, spre tara lui nimeni.// [1]

iubesc ironia cu care maine,
surprini de presiunea fotonica,
nebuni ca mine vor digera o filozofie ambigua
dincolo de piatra si de caine…// [2]

imi poti spune daca dupa noua
urmaza maret un zece?
sunt zece zile de cand ploua,
si-n ploaie ochiul a-nceput sa-mi sece.
imi poti spune daca dupa noua
ar trebui sa pun un zero flambat?
doar zero% din cortex il dedic voua,
caci restul devine-ntru-un craniu vexat…// [3]

inchide ochiul drept
si mana stanga o sa-ti para mai usoara;
deschide ochiul stang si-urechea stanga
pentru ca atriul si ventricolul drept sa se opreasca.
cine esti acum?
un mort in lumea voastra,
un nou-nascut in lumea mea!// [4]

1.dupa versul al noualea
2.imi devine imposibil sa ma tranfom;
3.ce-a de-a zecea rima ramane
4.crucificata,undeva,intre cortex si mana.
5.pesemne-I de vina uratul din mine
6.sau drumul spre dava lui “NU-I”…
7.spune-mi, unde pot gasi raspunsul?imi spune numai
8.cui cel de-al zecelea stih i-a displacut?
9.era normal la versul noua sa ma opresc,
10.caci zece ma-ntreaba de urasc ce iubesc
11.iar eu prea plictisit, nu-i pot raspunde…
12. Voi tunde iarba, maine, ca toti ceilalti,
13.dand uitarii zecele ce devine treisprezece…// [5]

a zecea bucata din strofa o dedic…mie,
acelasi, egoist, si misogin;
a zecea parte din inima-mi albastra
ti-o las tie, sangerad, pustie,
caci veau sa simti cat sufar, inzecit.
maine, privind inima asta imensa, bovina, cum iti curge din mana,
adu-ti aminte de cei ca mine, de-aceia care
cersesc inca un toc si-o pana-n fata la Universitate!// [6]

si azi am uitat sa-ti impart tristetea micului melc…
voi cauta asemeni batranului alchimist
sa extrag aur sterp din ochi-mi gemeni…
4 e 10, 10 e 4; sunt roata, sunt cruce, sunt altu’…// [7]