agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 17819 .



Judecata
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [COSTACHE____IOANID ]

2003-05-12  |     |  Înscris în bibliotecă de albu adrian



„Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată și
juecat aceasta se va face cu privire la tot ce este
ascuns, fie bine, fie rău.” (Eclesiastul 12:14)

Iată-ncepe judecata.
Domnul judecă-n Sion.
Nourul de martori vine
lângă strălucitul tron.

Stau în față acuzații :
milioane, mici și mari :
se-nfioară împărații
între hoți și cămătari.

Primul suflet vine-n față.
- Tu, de ce nu M-ai primit ?
- Eu ... aveam avere multă.
N-aveam vreme de gândit.

Și-a chemat Judecătorul
primul martor în proces.
- Avraam ! Ce-aveai în lume
când din lume te-am ales ?

- Doamne, mii de robi și roabe,
turme greu de numărat,
saci de aur și podoabe
și veșminte de-mpărat.

- Și-ai putut primi Cuvântul,
tu, bogatule Avraam ?
- De-ar fi fost al meu pământul,
totul ție îți dădeam !

Se rostește scurt sentința.
Vine-al doilea-acuzat.
- Tu, de ce-ai respins credința ?
- Eu ... eram bolnav în pat.

Și din nourul de martori
vine unul din norod.
- Cum te-aflai tu, spune Domnul,
când Mi-ai fost întâiul rod ?

- Împărate, niciodată
ceasu-acela n-oi uita :
Mă aflam atunci pe cruce
tocmai lângă crucea Ta.
Domnul judecă pe altul.
- Pentru ce-ai respins credința ?
- Doamne, pe la noi atuncea
doar doi, trei urmau credința...

La un semn apare-un martor
cu păr alb, cu alb veșmânt.
- Spune tu, cu tine-alături
câți credeau pe-ntreg pământ ?

- Doamne, când vesteam potopul
spune martorul cu greu,
nimeni nu urma credința
nimeni, Doamne, numai eu.

Și-acum vine-o acuzată.
- Tu, de ce nu Mai primit ?
- N-aveam timp. Aveam atâția
de cusut, de îngrijit.

- Tu, Tabita, pe câți oare
îngrijeai ? – Parcă ... vreo doi ...
- Ba mai mulți ! Spun zeci de glasuri.
- Și pe noi ! – Ba și pe noi !

Vine-o altă acuzată.
- Tu ? – O, Doamne Preaslăvite,
Tu știi tot. Eram frumoasă
și învinsă de ispite.

- Spune ! strigă Salvatorul,
Tu, Maria din Magdal,
cum erai ? – Eram frumoasă
și, plutind pe-al lumii val,

sufletu-mi de șapte lanțuri
era prins și ferecat.
Dar eu am venit la Tine,
și Tu toate le-ai sfărmat !

- Tu ? alt acuzat primește
fiorelnica-ntrebare.
- Doamne, eu stăteam cu casa
prea departe de-adunare.

Domnul face-un semn spre martori
- juriul marelui examen -
și se vede-un car deodată,
și din car coboară-un famen.

- Tu, spre Templul Meu, de unde
te porneai când te chemam ?
- Eu, din Africa, Stăpâne,
din Etiopia veneam !...

Se rostește iar sentința.
Este-adus alt acuzat.
- Doamne ... Tu chemai ... prostimea ...
eu eram un învățat.

Domnu-alege-acum un martor.
( unul singur e deajuns ).
- Luca, ce-ai fost tu în lume ?
- Doctor ! martoru-a răspuns.

Domnul judecă-nainte.
Vine-un prinț de mare neam.
- Tu ? De ce-ai respins credința ?
- Eram rege ! Nu puteam ...

Și ca martor o femeie:
- Tu, Estera cea frumoasă,
când riscai slujind credința
ce erai ? – Împărpteasă !...

Acuzatul se retrage.
Următorul la-ntrebare
e un avocat cu vază
- Doamne, cer o amânare !

Incidentul se respinge.
Vine-un mare proprietar.
- Doamne, vreau să vin cu martori
și cu probe la dosar.

Vreau un avocat de seamă.
Dau oricât ! Să fie-adus !
- Prea târziu ! răspunde Domnul.
Pîn-acum să țil fi pus !

Voi, copii, întreabă Domnul,
avocat v-ați pus sau nu ?
Cine v-a fost avocatul ?
Și răspunde norul: - Tu !

Domnul judecă-nainte.
Vine-un tânăr acuzat.
- Doamne, eu eram prea tânăr,
când din lume m-ai chemat.

- Ieremia, strigă Domnul,
- Eu ! răspunde el umil.
Cum erai când ți-am spus : vino !
- Eram, Doamne, un copil ...

Și, în rând cu Ieremia,
Vin din nourul cel sfânt :
Iosif cel frumos și tânăr,
de ispită neînfrânt.

Samuel, ce din pruncie
Domnul l-a împrumutat.
Iosua și Caleb ce-n țara
cea promisă au intrat.

David, cu o praștie-n mână,
un copil cu păr bălai,
Iosia, băiețașul rege
credincios lui Adonai,

Daniel, școlar de frunte
ce-ntrecea orice haldeu,
și cei trei ce-au stat în flăcări
lângă-un Fiu de Dumnezeu.

Vine dârz Botezătorul,
ce pe Domnul povestea,
vin copiii care-n templu
L-au primit cu Osana,

vine-apostolul iubirii,
tinerelul înțelep
ce și-a sprijinit, la cină,
tâmpla pe cerescul piept,

vin cei tineri ca o rouă,
cu podoabe sfinte-n zori,
vin cântâd cântare nouă
și cu glas și din viori ...

Acuzatul pleacă fruntea
și se-ntoarce lăcrimând.
Domnul judecă-nainte.
Suflete vin rând pe rând ...

*

Și-acum tu, ce azi în ceruri
încă n-ai apărător,
crezi tu că la judecată
vei sta tot nepăsător ?

nu uita, umblând în viață
din păcat în alt păcat,
că în ultima instanță
nu există avocat !

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!