Suntem toate niște viespi, iar
Mierea noastră este plină de otrava
Florilor din spini.

Ne dezbrăcăm, ne lăsăm în labe,
Ne pregătim intrările cu grijă,
Netede și înveșmântate de sus până jos
În celofanuri de mătase neagră.

Însă ne oferim doar una alteia,
Cu aceeași blândețe cu care
Am învăța un copil să vorbească,
L-am face bărbat și l-am trimite în
Lume să cucerească fecioare.

Nu existăm decât pentru plăcerile interzise.

E atât de ușor să îți ascunzi buzele
Și dorințele,
Să îți ucizi săruturile si nebuniile!

Nu contează,
Noi întotdeauna vom ști să le găsim pe cele promise altora,
Eliberându-le în chip de iederă
Agățătoare.

Încleștări încete, milimetru cu milimetru…

Suntem toate niște viespi,
Însetate de iubire, amețitoare,
Căutându-ne stupul.